Minte-mă

Așa, frumos, cum știi numai tu.
Minte-mă, să mă pot minți și eu la rândul meu că tot ce-mi șoptești e adevărat.
Minte-mă, că vom fi amândoi, acolo, într-o dimineață de ianuarie uitată-n așternuturi.

Știi, pe vremea asta și Îngerii își încălzesc aripile la văpăi interminabile de speranțe și dorințe.
Atât ne-a mai rămas.
Și totuși, Soarele ne arată colții, știe că are concurență odată ce ne contopim.

Simt cum te hrănești din mine zilnic, cum îți circul prin vase și cum îți întru ușor în inimă.
În suflet.
Întreabă Universul de mine, de noi. Înțelege-i răspunsul. Strânge tot ce-i pierdut din mine, adu-mă înapoi. Infinitatea lui e nimic, pe lângă ce avem noi.
Cărțile sunt nimic, în comparație cu noi.

lav.

Astenie de primăvară ?

aer greu de respirat. miros apăsător îmbibat în depresii. perdele dornice de-o aerisire, dulapuri pline de vorbe goale pe punctul de a pocni. sângele înlocuit cu vise, venele drumuri fără sfârşit. plămânul? fluture zburdalnic ucis de vraja tutunului. inima uitată în alcool, dornică să scape de vicii.

şi viaţa? se joacă. i-am cerut doar ceea ce nu i-a oferit nimănui până acum. să mă facă s-o trăiesc, s-o iubesc, că-i scurtă. merită.

ecuaţia noastră o redusesem la doi. nu mai aveam nevoie de alte studii aprofundate. dar cineva trebuia să ne afle şi pe noi. şi-a facut-o. mi te-a aflat. mi te-a luat. se pare că în partea mea sunt mai complicate calculele.

o cafea tare la miss D., te rog.

lav.

ai mâncat toată omenia...

Merge o melodie, în surdină, pe repeat, acoperită din când în când de câte un ronţăit. şi gândurile mele.
Ştiu că nu se rezolvă nimic cu răzbunarea, dar Karma asta se pare că are pauză, zic să îmi înfig eu puţin gheruţele în tine. satisfacţie maximă.
Sunt  probabil cea mai.. simpatică persoană până mă calci pe coadă. Acum că am şi eu câta codiţă acolo profiţi. but, it's my turn now.
X şi Y, febleţiile din trecut. X1 si X2 prea orbi pentru lumea asta. Y? nu mai zic nimic. va simţi pe pielea lui.
Iaca dacă x si y n-au mers, vine Z. dacă nu se poate...
Mergem pe principiul polinoamelor combinate cu informatica. Facem Zk si vedem ce dă. (unde k ia valori de la ... 1 la n (k=1; k<=n; k++), - n= numărul la care voi fi nevoită să ajung - asta că e viaţa mea şi eu îl dirijez pe k).
Şi te văd.. distrus, înnebunit - oricât de orgolios ai fi - cu laptopul în braţe, băgând cine ştie ce în tine. de ciudă.
Şi o să întrebi tot alfabetul de mine şi nu o să aflii nimic concret. o să auzi vorbe de Zk-i+1 şi o să disperi.
Şi o să îndrăzneşti să scoţi un sunet. să mă scoţi.. undeva. şi o să-ţi fac jocul. o să câştig.
Şi o să-mi placă.

"chestii" efemere.

Să fie iubire ? Sau doar obişnuinţa, capriciul de a mai sta cu tine un minut, o oră, o zi..
Sau.. să fie obsesie? Să fie nevoia nemăsurată de atenţie?
Să fie prostie? Sau să fie dorul fără de scăpare în care am picat?

Mi-e dor.. şi mă doare. Mă doare că nu faci nimic să îndrepţi lucrurile.
Mă învinuieşti fără nici o dovadă, fără nici un argument plauzibil.  Mă învinuieşti pentru acţiunile  tale care nu au ţinut şi nu vor ţine niciodată de mine.
Vorbeşti mult şi fără sens, de parcă nu te-aş cunoaşte. Dar poate că e aşa. Poate, când viaţa m-a învăţat şă analizez persoanele, mi-am permis să lipsesc de la o lecţie.
Greşeala mea.

Oh, câte s-au zis. Cât ne-am minţit pe noi înşine  şi odată cu asta unul pe altul.
Păcat de "chestia" aia ce ne făcea sângele să clocotească.

..and then I met you

păr umed, picături prelinse pe spate, pe  mâini.. pe piept.
piele de găină.
filme multe, priviri goale, gânduri încâlcite.
noapte albă.

Cum sǎ-mi împiedic sufletul
sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ?
Cum sǎ-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
lângǎ ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtând,
ce nu se-ndepǎrteazǎ
când adâncurile-ţi lunecǎ departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine,
ne împreunǎ totuşi aşa cum un arcuş
din douǎ strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioarǎ suntem înstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i ?

Cantec de dragoste, Rainer Marila Rilke

Alienație mintală

a trecut o lună, o lună şi patru zile din noul an.
şi eu n-am făcut nimic.
n-am pus mâna pe o carte! de nicicare.
mi-e.. ruşine de lenea asta ce nu-mi dă pace. că aş face multe, dar.. fără chef.
până ieri.

să fie ceva în aer?  nu cred.
scoţi tot binele din mine. e vina ta că am început să-mi umplu pereţii de tot felul de schiţe.
simultan iese şi nebunia mea. am să te învinuiesc iar.

refuz să cred că şi de data asta vom renunţa. nu.
nu putem unul fără altul, oricât de multe lucruri ne-ar despărţi şi asta se poate observa uşor de mult timp.

ştii tu, sunt nebună, dar sunt nebună-n sensul bun. (vorba lu' Levy)

lav.

pana mea

okay şi zic din nou că nu văd nici un farmec în a te face mangă pân' primeşti un drum gratis cu taxiu, aaaa asta salvarea .gen, where's the fun ? că după mori de dureri de cap şi cumva WC'ul devine prietenul tău cel mai bun.
e chiar nasol, sincer. (mai ales pentru o fufă. dar no, who am I to judge?)

bun, 2011 o trecut, cu bune cu rele ca toate zilele şi lunile şi anii şi orele şi restu' chestiilor ălora. la fel o să treacă şi 2012 si 2013 si 301042...150504021402.

şi uite aşa mă pis pe tine, şi pe tine, şiiiiiiii pe tiiineeee. da, pe tine. tu ăla care te simţi sau care nu.
presiune, multă. că şi aşa cred c-am răcit.

şi-ţi multumesc ţie, şterpelitor de zâmbete. dătător de bunăstare.
şi îi mulţumesc Eminei. Şi Ralucăi. Şi lui Andrei. Şi lui Claudiu.
şi îi mulţumesc tatei că-mi suporta fiţele şi mamei pentru câte îndură.
şi le mulţumesc pentru tot.

şi-mi bag o chestie inexistentă în toate urările voastre de căcat,
pline de falsitate si plictis. 

v-am pupat