Aceeași odaie simplă colorată de amintiri. Masa din dreapta, încărcată de pachete de țigări, căni de cafea și ceva biscuiți. Patul dezordonat, încă nerăcit parcă te chema să-i ții de cald în continuare. Dulapuri care abia se închideau de greutatea hainelor, birouri pline de calculatoare, cărți - caiete oriunde te priveai.
- Încă te fascinează calculatoarele, văd. Nu încetezi să te ascunzi în coduri.
- Creează un program, ai să mă găsești.
- Prefer să nu. Nu vreau să te forțez. Mi te deschizi numai dacă dorești.
Mi-a răspuns cu o privire lungă. Probabil se aștepta să insist. Dar nu. A înteles.
Și-a aprins o țigare și-a continuat.
- I-am tras-o tipei de la 3.
- Ce detaliu important. Chiar nu puteam să dorm dacă nu știam asta.
- Haha, amuzanto.
- Vulgară individa, niciodată nu mi-a plăcut.
- Întotdeauna te-a dezgustat vulgaritatea, Știu. și-a mai tras un fum. Campioană oricum, muți ar vrea-o.
- Mulți o au.
- Ai dreptate. Puține mai sunt de apreciat în ziua de azi.
A continuat să-și intoxice plămânii, până la filtru. S-a scuzat și a plecat lăsându-mă singură. Avea să revină imediat oricum. Am rămas profund impresionată când am văzut poze vechi peste tot. Erau cu noi, cu prietenii noștrii, cu toți cei care considera el că merită. Trecuse atâta timp..
- Ăsta e pentru tine.
Era un trandafir alb. Câteva secunde n-am mișcat. Încercam să privesc trandafirul dar tot în gol ajungeam. Nu știam cu ce ocazie mi se oferea și nici nu vroiam să stric momentul. L-am îmbrățișat, în același timp sărutându-l pe obraz. Niciodată n-am știut reacționa la gesturile drăguțe. Mi-am zis că-i okay așa.
- Îți mulțumesc. Nu mă așteptam.
- Și eu am o inimă, iar tu, prin simpla ta prezență poți schimba totul.
- Să înțeleg că te-ai săturat de curve?
- Sunt bune doar de.. folosit. Nu merită nimic. N-au sentimente.
- Poate au avut cândva. Poate mai au, ascunse pe undeva. A avut cine să le distrugă.
- Lasă, ai tu cât pentru toate.
- Mulți îmi spun că sunt prea naivă, și au dreptate.
- Dar nu te lași ușor deloc. După cât te cunosc, nu cred c-ai ajuns în patul cuiva până acum.
- Cunoști bine.
Poți imnuia orice fiară sălbatică dacă îi găsești punctul slab.
Îți poți lăsa jurnalul la vedere sau îl poți ascunde, dând indicii persoanelor ce consideri tu merită să-l deschidă. Ideea e că un prieten adevărat se cunoaște chiar si după ani de pauză, nu pentru că așa se vrea, ci pentru că e nevoie. Viața îți dă șuturi și te trimite la mama dracu, dar asta nu trebuie să te schimbe sau să-ți schimbe atitudinea față de ceilalți.
Am rămas la fel.. și e bine.
ps: nu știu, deci chiar nu știu!
pe bune.
