duminică, 23 octombrie 2011

una câte una..




Tu, vietate a lumii fantasmagorice,
mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.
Lacrimi de sânge, suspinne de dor
Vezi cum sufletul îți plânge.
Vezi cum ploile îți cântă frenetic
Intrându-ți în simțuri, distrugându-ți celulele.
Una câte una.
Ăsta nu-i loc pentru tine, gingașo.
Mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.
at 1:56 a.m.

6 comentarii:

  1. Andrei Pogoran23 octombrie 2011 la 02:14

    Hmmm neam dat pe versuri albe not bad not bad:-? mi-a placut:d

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim23 octombrie 2011 la 02:17

    asta pt că simțeam ''neaparata nevoie'' de a scrie ceva :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eva Dee23 octombrie 2011 la 08:14

    suna foarte dur "‎Ăsta nu-i loc pentru tine, gingașo.":D

    Imi place, imi place >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim23 octombrie 2011 la 12:34

    thenc iuuu :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Jimmi23 octombrie 2011 la 14:53

    versurile albe sunt bune. iti dau libertate si uneori chiar ritm. imi place ironia din aceasta poezie :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim25 octombrie 2011 la 23:25

    Wow. Genial. Din orice punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)