Cum ziceam, e perfect. Nu are nevoie de retuşări.
Să-i vorbesc inimii? Nu poate asculta. Ştiu. Îmi transform dorinţele în celule.. verzi şi le trimit în sânge. Mai schimbă o vorbă cu celelalte până ajung la destinaţie. Şi atunci.. Atunci ce? Vizitează rapid cele patru cămăruţe ale muzeului ca după să urmeze altă plimbare, şi alta, şi alta.. Nu rezolv nimic.
Ar cam trebuii să adorm. Urmează incă o zi plină. Am înnebunit cu toţii.
Şi cum să mă liniştesc când aceleaşi gânduri persistă neschimbate? Când acelaşi porcuşor are cel de-al 7000..000-lea simţ şi cerşeşte o mângâiere, calmându-ne pe amândoi? El mă iubeşte, n-are încotro.
Cum? Când în fiecare zi o iau de la capât.
Nu, nu recunosc nimic. Orice ar fi. Şi acum dorm..
Şi aşa-i în fiecare seară..
Alteori mai rău.
"Şi de ce să stric perfecţiunea Universului cenuşiu cu falsitatea nemuritoare a culorilor puternice?" Cat de superb <3
RăspundețiȘtergereBravo!!!
imi place metafora cu cele patru camarute :)
RăspundețiȘtergeredaca reusesti macar sa adormi, e bine..
@Flyerboy: mulţumesc!
RăspundețiȘtergere@Jimmi: voi reuşi într-un final. mulţumesc!
imi amintesti de mine..cand eram mai micuta
RăspundețiȘtergerepentru ca el simte.
RăspundețiȘtergeresi stie ca ai nevoie de afectiune...
fiecare zi e o noua lupta...
sau poate una veche...
cliseu sau nu, va fi bine, intr-un final.
cat despre Univers.. coloreaza-l!
e mai genial asa.
Nu, nu Julie. A fost sincer cu mine până acum, nu vreau să stric asta. Sunt mult prea false culorile alea aprinse.
RăspundețiȘtergereputina culoare nu strica indragostito.
RăspundețiȘtergeredaca tu tiai atins perfectiunea necolorandul te invidiez.
AA.