duminică, 23 octombrie 2011

una câte una..




Tu, vietate a lumii fantasmagorice,
mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.
Lacrimi de sânge, suspinne de dor
Vezi cum sufletul îți plânge.
Vezi cum ploile îți cântă frenetic
Intrându-ți în simțuri, distrugându-ți celulele.
Una câte una.
Ăsta nu-i loc pentru tine, gingașo.
Mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.

6 comentarii:

  1. Hmmm neam dat pe versuri albe not bad not bad:-? mi-a placut:d

    RăspundețiȘtergere
  2. asta pt că simțeam ''neaparata nevoie'' de a scrie ceva :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. suna foarte dur "‎Ăsta nu-i loc pentru tine, gingașo.":D

    Imi place, imi place >:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. versurile albe sunt bune. iti dau libertate si uneori chiar ritm. imi place ironia din aceasta poezie :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow. Genial. Din orice punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere