joi, 6 octombrie 2011

nimicuri

Şi de ce să stric perfecţiunea Universului cenuşiu cu falsitatea nemuritoare a culorilor puternice?
Cum ziceam, e perfect. Nu are nevoie de retuşări.

Să-i vorbesc inimii? Nu poate asculta. Ştiu. Îmi transform dorinţele în celule.. verzi şi le trimit în sânge. Mai schimbă o vorbă cu celelalte până ajung la destinaţie. Şi atunci.. Atunci ce? Vizitează rapid cele patru cămăruţe ale muzeului ca după să urmeze altă plimbare, şi alta, şi alta.. Nu rezolv nimic.

Ar cam trebuii să adorm. Urmează incă o zi plină. Am înnebunit cu toţii.

Şi cum să mă liniştesc când aceleaşi gânduri persistă neschimbate? Când acelaşi porcuşor are cel de-al 7000..000-lea simţ şi cerşeşte o mângâiere, calmându-ne pe amândoi? El mă iubeşte, n-are încotro.

Cum? Când în fiecare zi o iau de la capât.

Nu, nu recunosc nimic. Orice ar fi. Şi acum dorm..

Şi aşa-i în fiecare seară..
Alteori mai rău.

7 comentarii:

  1. "Şi de ce să stric perfecţiunea Universului cenuşiu cu falsitatea nemuritoare a culorilor puternice?" Cat de superb <3
    Bravo!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place metafora cu cele patru camarute :)
    daca reusesti macar sa adormi, e bine..

    RăspundețiȘtergere
  3. @Flyerboy: mulţumesc!

    @Jimmi: voi reuşi într-un final. mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. imi amintesti de mine..cand eram mai micuta

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru ca el simte.
    si stie ca ai nevoie de afectiune...
    fiecare zi e o noua lupta...

    sau poate una veche...

    cliseu sau nu, va fi bine, intr-un final.
    cat despre Univers.. coloreaza-l!
    e mai genial asa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu, nu Julie. A fost sincer cu mine până acum, nu vreau să stric asta. Sunt mult prea false culorile alea aprinse.

    RăspundețiȘtergere
  7. putina culoare nu strica indragostito.
    daca tu tiai atins perfectiunea necolorandul te invidiez.

    AA.

    RăspundețiȘtergere