pana mea

okay şi zic din nou că nu văd nici un farmec în a te face mangă pân' primeşti un drum gratis cu taxiu, aaaa asta salvarea .gen, where's the fun ? că după mori de dureri de cap şi cumva WC'ul devine prietenul tău cel mai bun.
e chiar nasol, sincer. (mai ales pentru o fufă. dar no, who am I to judge?)

bun, 2011 o trecut, cu bune cu rele ca toate zilele şi lunile şi anii şi orele şi restu' chestiilor ălora. la fel o să treacă şi 2012 si 2013 si 301042...150504021402.

şi uite aşa mă pis pe tine, şi pe tine, şiiiiiiii pe tiiineeee. da, pe tine. tu ăla care te simţi sau care nu.
presiune, multă. că şi aşa cred c-am răcit.

şi-ţi multumesc ţie, şterpelitor de zâmbete. dătător de bunăstare.
şi îi mulţumesc Eminei. Şi Ralucăi. Şi lui Andrei. Şi lui Claudiu.
şi îi mulţumesc tatei că-mi suporta fiţele şi mamei pentru câte îndură.
şi le mulţumesc pentru tot.

şi-mi bag o chestie inexistentă în toate urările voastre de căcat,
pline de falsitate si plictis. 

v-am pupat

joacă ?!

nu intelegi, aşa-i ? nici nu încerci..

promisiuni ? prin definiţie, faci câteva angajamente prin care te obligi să-ţi respecţi spusele.
" nu pot promite ceva de care nu mă ţin " haaa! nu-ţi poţi ţine cuvântul oricum. frumos!

şi la fel de frumos e si dezgustul meu. simţi ? vrei să-l simţi ?
vrei să ne jucăm ? hai..
ne imaginăm că suntem doi. eu. tu. noi. ne imaginăm şi că ne iubim. că mă laşi să adorm pe umărul tău şi că mă îmbraţişezi de fiecare data cănd mi-e frig. să ne imaginam că suntem un cuplu fericit, că ne sărutăm de nebuni în ploaie fără să-ţi pese de rimelul meu prelins pe toată faţa. să ne imaginăm că suntem numai noi, că putem face ce vrem, când vrem, unde vrem fără a răspunde de acţiunile noastre.

pentru mine. pentru tine. pentru noi. pentru soarele ce se oglindeşte în mare. pentru dimineţile geroase de ianuarie. pentru odihnă. pentru inimă. pentru linişte. pentru arturei. pentru telefon. pentru şerveţele. pentru mesajele drăguţe. pentru lacrimi. pentru tot.

nu vreau să părăsesc jocul, dar nu-mi dai de ales.
nu-i bine.

incredere?

eee da? ce-i aia? haha, ce amuzant, nu-i aşa?
cum căcat niciodată nu mă învăţ minte.
bă, ce chestie!

paranoia? hai mă, pe bune ? ciudat, azi mă lăudam c-o duc bine cu simţitu'.
no shit. pe tine cum nu te-am simţit?
eei da? că te-am lăsat să pătrunzi prea adânc în sufletul meu?
lasă, trece. iar tu? m-ai dezamăgit.
n-am chef!

yours.

Hai să ne iubim.
Să ne contopim sufletele, corpurile, inima.
Să formăm o entitate, înţeleasă doar de noi, lipsită de răzbunari banale şi neînţelegeri.
Să rămânem aşa până când pânzele de paianjen vor fi singurele ce ţin împreună fiecare parte constitutivă a scheletului nostru.

Străbat Pământul întreg de câte ori e necesar.
Îl inspectez, îl modelez, îl joc pe degete până te aduce la mine.
Şi o să te-aducă.

A.

Si eu pot..

de data asta, nu să fiu hater'iţă.
pot să-mi bag o chestie inexistentă în toţi m*iştii ăştia falşi.
pot să mă simt bine. pot să fiu fericită chiar dacă mă uit la un film.. horror.
ciudat nu?
compania a fost devină. printre multe 'zât-uri' şi multe 'taci-uri' se strecurau şi ceva glume micuţe ce nu lăsau atmosfera să devină plictisitoare. pufuleţi. popcorn. suc.

şi totuşi aş fi preferat să fii tu acolo. să mă ţii de mână.
să mă îmbrăţişezi de fiecare dată când mă speriam, să fii.. acolo. atât!
pt că e genial. adică e acelaşi sentiment plăcut pe care-l ai când îţi sărută cineva fruntea.
de drag.
aceeaşi siguranţă, acelaşi mesaj cu mii de înţelesuri transmis în lipsa cuvintelor.

şi ştiu că sunt o proastă. ştiu. şi merit orice mi-ar spune lumea.
tac. înghit. au dreptate.
dacă-mi arde de îndrăgosteală, suport, na.

A.

ps: videoul ăsta mă omoară de fiecare dată.

why him?

nu, nu te las. defapt tu nu ar trebui să vrei. nu. stai.

pleci? nici n-ai ajuns bine şi deja pleci? speram să stai mai mult
urăsc vizitele plăcute şi de scurtă durată. adică sunt plăcute, trebuie să dureze, nu-i aşa?

da. vreau. oh, şi încă câte! dar cum?
cum, când..
ştii, "mesajul pe care l-ai scris şi nu l-ai trimis niciodată".
drafts. acolo e locul lui până la momentul potrivit, daca apare şi ăla.

văd mai bine. citesc mai greu. de înteles să nu mai zic.
mi-am pierdut din pricepere, nu ştiu ce-i cu mine.
nu ştiu ce-i cu tine. nu ştiu ce vrei. nu ştiu de ce faci asta. nu, nu ştiu nimic.

urăsc fluturaşii ăia agitaţi.

mă înnebunesc!

tu cu mine

şi dacă îţi spun că inima mea se crede la curse de fiecare dată când îmi vorbeşti, mă crezi?
şi dacă îţi spun că mi-e frică, din nou, mă înţelegi?
şi dacă îţi spun că m-am săturat să te joci cu sentimentele (amândurora), încetezi?
şi dacă-ţi spun că nu mai înteleg nimic, mă ajuţi?
şi dacă-ţi spun că aş fi dispusă să trec peste toate barierele astea afurisite, ce ne despart, ai accepta?

dar dacă ţi-aş spune că te iubesc, ce-ai face?

A.

ps: suntem aşa diferiţi şi totuşi...

legături.

covalente, interne, fizice, ionice, inline, metalice, externe, sentimentale, locale.
de care vrei, nu contează. una tot s-a format, știu sigur.

bag mâna în câte flăcări dansatoare vrei.

te joci cu cuvintele mai ca Benes, Brown, De Maupassant, Eminescu și alte genii ale literaturii.
și-ți place.

și te joci cu sentimentele. le învârți pe degete până te plictisești. după le arunci în spațiu.
sigur ajung prin Lynx. se întorc sfâșiate.


poți să furi orice nor de pe cer, să-mi faci cadou ce galaxie vrei.
îmi vreau partea de inimă înapoi. cusută, vindecată și cu fundiță.


adio legături.

you build me up,

to tear me down

leaving me in pieces.

una câte una..

Tu, vietate a lumii fantasmagorice,
mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.
Lacrimi de sânge, suspinne de dor
Vezi cum sufletul îți plânge.
Vezi cum ploile îți cântă frenetic
Intrându-ți în simțuri, distrugându-ți celulele.
Una câte una.
Ăsta nu-i loc pentru tine, gingașo.
Mergi la casa ta,
nu sta să te cufunzi în suferința mea.

no title

Aceeași odaie simplă colorată de amintiri. Masa din dreapta, încărcată de pachete de țigări, căni de cafea și ceva biscuiți. Patul dezordonat, încă nerăcit parcă te chema să-i ții de cald în continuare. Dulapuri care abia se închideau de greutatea hainelor, birouri pline de calculatoare, cărți - caiete oriunde te priveai.

- Încă te fascinează calculatoarele, văd. Nu încetezi să te ascunzi în coduri.
- Creează un program, ai să mă găsești.
- Prefer să nu. Nu vreau să te forțez. Mi te deschizi numai dacă dorești.

Mi-a răspuns cu o privire lungă. Probabil se aștepta să insist. Dar nu. A înteles.
Și-a aprins o țigare și-a continuat.

- I-am tras-o tipei de la 3.
- Ce detaliu important. Chiar nu puteam să dorm dacă nu știam asta.
- Haha, amuzanto.
- Vulgară individa, niciodată nu mi-a plăcut.
- Întotdeauna te-a dezgustat vulgaritatea, Știu. și-a mai tras un fum. Campioană oricum, muți ar vrea-o.
- Mulți o au.
- Ai dreptate. Puține mai sunt de apreciat în ziua de azi.

A continuat să-și intoxice plămânii, până la filtru. S-a scuzat și a plecat lăsându-mă singură. Avea să revină imediat oricum. Am rămas profund impresionată când am văzut poze vechi peste tot. Erau cu noi, cu prietenii noștrii, cu toți cei care considera el că merită. Trecuse atâta timp..
- Ăsta e pentru tine.
Era un trandafir alb. Câteva secunde n-am mișcat. Încercam să privesc trandafirul dar tot în gol ajungeam. Nu știam cu ce ocazie mi se oferea și nici nu vroiam să stric momentul. L-am îmbrățișat, în același timp sărutându-l pe obraz. Niciodată n-am știut reacționa la gesturile drăguțe. Mi-am zis că-i okay așa.

- Îți mulțumesc. Nu mă așteptam.
- Și eu am o inimă, iar tu, prin simpla ta prezență poți schimba totul.
- Să înțeleg că te-ai săturat de curve?
- Sunt bune doar de.. folosit. Nu merită nimic. N-au sentimente.
- Poate au avut cândva. Poate mai au, ascunse pe undeva. A avut cine să le distrugă.
- Lasă, ai tu cât pentru toate.
- Mulți îmi spun că sunt prea naivă, și au dreptate.
- Dar nu te lași ușor deloc. După cât te cunosc, nu cred c-ai ajuns în patul cuiva până acum.
- Cunoști bine.

Poți imnuia orice fiară sălbatică dacă îi găsești punctul slab.
Îți poți lăsa jurnalul la vedere sau îl poți ascunde, dând indicii persoanelor ce consideri tu merită să-l deschidă. Ideea e că un prieten adevărat se cunoaște chiar si după ani de pauză, nu pentru că așa se vrea, ci pentru că e nevoie. Viața îți dă șuturi și te trimite la mama dracu, dar asta nu trebuie să te schimbe sau să-ți schimbe atitudinea față de ceilalți.
Am rămas la fel.. și e bine.

ps: nu știu, deci chiar nu știu!

pe bune.