Şi...

Şi am lipsit. Mi-am permis să chiulesc. 

Nu, nu fugit de la şcoală (vineri nu se pune că m-am simţit rău), nici pe un deal îndepărtat ce mă cheamă de atâta timp să-i ţin companie, măcar la un ţipăt şi nici de acasă. În schimb am luat o bine meritată pauză de la viaţă. Viaţa aia simplă şi.. bleagă ce nu m-a lasăt luni bune.

Am îndrăznit de am băgat divorţu'. Şi e bine.

Şi m-am îndrăgostit. Şi mi-a trecut. Şi poate m-a luat iarăşi.. Nu ştiu..

Nu ţi-e milă de inima ta? Că mie da. 

Mi se rupe sufletul ! Că am şi eu unu' mic, şi trebuie să-l îngrijesc.

Şi iar n-are logică, 

da pentru mine da... :)

Doar o fată (?!)

- Cine e ?
- O fată.

D'oh !
La ultima verificare eram incă fată, şi nu cred că s-au schimbat prea multe de atunci.

Tu te prefaci că mă iubeşti, eu mă prefac că nu eşti, asta ca să-l citez pe Smiley. Mă plictiseşte mai nou jocul ăsta, e fun până într-un punct. Greşeşti (sau se întamplă ceva) undeva c-aşa-i tot timpul,  realizezi că se schimbă totul şi nu merită efortul. Totuşi, nu te poti dezlipi de el. Defapt, dacă ştii juca, e perfect.

Am greşit. Mi-am dat seama(într-un final). Am continuat. IEIII ! (iei'ul era ironic)

Noooo shit.

House is always right

Nu cred că mai are nevoie de nici o descriere.

shopping ?!

- Te-ai plictisit, nu ?
- Cred că e a 3-a sau a 4-a oară când vin în magazin azi!
- Ştiu, te-am mai văzut, am crezut că nu ai mai ieşit de atunci.
- Ah, nu. Am mai fost pe la orange (şi pe acolo de 3 ori) si s-au adunat 2 ore de aşteptare.
- Eşti fată ! Ar trebuii să-ţi placă la cumpărături.
- Oh, dar  radiez de fericire. Nici Soarele nu mă poate privii..


Nu ştiu care e problema mea, sau dacă se poate numii o problemă,
dar pur şi simplu nu-mi plac cumpărăturile.
Ca orice fată (om în general) e cam (foarte) necesară treaba asta, dar eu sincer nu văd nimic rău în a ştii din timp ce cauţi, fără a te învârtii 7000...000 de ani prin magazine şi să nu te alegi cu nimic.
 (acum dacă eşti fata lu tata şi ai de unde... sau mă rog, gagiul, normal că iei tot magazinul)

let it rain...

Plouă. Plouă de o săptămână întreagă. (dacă nu mai bine)
E exasperant.

Nu, picăturile de ploaie nu sunt lacrimile niciunei îndurerate şi nu, nu te lovesc cu ură.
Nu dor.

În ciuda vremii, e plin de fluturaşi coloraţi..
Dar ăştia micii dau chefuri non stop prin stomăcel.

ps; don't get me wrong.

iubesc ploile de vară, dar alea de maxim 10 minute 

cu un curcubeu inclus !

confused

"Lasă, trece. Toate trec."

Da, astea sunt (probabil) cele mai des folosite cuvinte pentru încurajare. 

Ciudat, parcă n-ajută deloc.

DEAL WITH IT !

ps: Sunt bine. 

Puţin confuză, atâta tot.

Aaaah, şi sătulă de cuvintele alea...

Eu, tu, el şi ea

Îi vezi? Se iubesc!

S-a pierdut în marea din ochii lui. S-a înecat în toate visele-i împlinite şi spulberate.

A devenit una cu el.

I-a intrat în nervi, în sinapse, în ţesuturi şi în sânge. I-a intrat în inimă.

Va fi muşcată de nas, de buze, de gât, de umăr.

Va fi luată în braţe, învârtită, aruncată în pat.

Va fi condusă pe meleaguri necunuscute, cerul îi va zâmbi, universul o va săruta.

Va fi iubită.

Aruncă-i o privire, două, trei.. Fi atent. Bliţeaz-o.

E a ta.

El esti tu. Da, TU.

Dar ea.. ?

furtună.

Şi ultimul dor m-a apucat undeva prin 5 iunie. Iaca, mai vine unu. 

Pot începe o nouă numărătoare, de azi înainte.. (ce sper din toată inima să nu dureze mult)

Aşa se face că un mesaj (pe care puteam să jur că n-o să-l primesc) mi-a dat emoţii. Dar nu orice fel de emoţii. Sunt emoţiile alea speciale pe care nu le poti cumpăra, ci doar împrumuta, ce-i drept pe o perioadă scurtă de vreme, de la persoanele alea speciale care nici măcar nu ştiu ce efect puternic au asupra ta.

Şi-apăi tot aşa se face că mi-a stârnit toată depresia asta de o seară, şi tot aşa tânjesc după un sărut de-al lui.

Timpanele nu  vibrează decât după sunetul vocii lui.

Inima nu-mi mai bate decât în "prezenţa" acţiunilor lui.

Dioxidul de carbon aşteaptă să fie eliberat în insuficienţa funcţionării plămânilor.

Sufletul spart în infinite cioburi tăioase.

Coloana vertebrală are nevoie de încă o electrocutare.

ps: scriu, pentru că ştiu că nu va citii.
lav.

leapşa...

Aşa şi am primit o leapşă de la două mândre (only hope şi Giuliii) în care trebuie să ţin cont de următoarele reguli:

1.da link-ul persoanei care ti-a oferit premiul

2.spune 7 lucruri random despre tine

3. da premiul mai departe la 15 persoane

4. anunta-i de premiile primate

1. crecă s-a rezolvat odata cu prima frază din post. (mulţam)

2. a) azi am dormit prea mult

b) îmi plac biscuiţii ăia cu ciocolată deasupra şi cremă de portocale la mijloc

c) am lăsat un htc wizard pentru un nokia c3

d)  vreau la plimbare cu Deiu (chiar dacă are motor in fund)

e) din nou dependentă de feisbuc

f) duc lipsa multor persoane, ce probabil le-am pierdut din vina mea

g) GEEEE muzica îmi curge prin vene !

3. deci cele 15 persoane se cam reduc pe la vreo maxim 5, că nu se supară nima

Gândurile unei adolescente

Să visez e lumea mea

Fata care aduce ploaia

Julie

Ioana (back to black)

4. bă. deci mă paşte o lene.... da mă sacrific. (şi mă gândesc că n-are nimic daca vă anunt pe mess)

picioruşe prăpădite

Am descoperit de curând cât de (ne)simpatică sunt eu.

De ceva vreme,  momentele mele de narcisism îşi ating mai tot timpul apogeul, dar clar nu ăsta e motivul. Adică, narcisistă ca.. narcisită (vorba vine) ca nu sunt  îngânfată mai deloc. Mă gandesc, aşa prin  creieraşul meu în curs de dezvoltare, că nu e nimic rău în a mă face simpatică (asta e pe post de încurajare - pentru mine - ) în glumă, sau mă rog, a glumii în sensul ăsta.

Am mai descoperit că e plin de lume ce nu mă suportă, deşi, sincer, n-am auzit în viaţa mea de existenta lor, deci clar n-am avut nici o tangenţă cu ei. Bârfele sunt în toi (ca la români.. păi se putea?) chiar dacă n-au nici un motiv, (clar şi nici un sens ), că de la o vorbă se ajunge la alta, şi normal aia îmulţită cu altele rezultă o extra mega giga bârfă. Mmmmba da, din nou, şi pentru a miia oară: bă, chiar mă amuză prostia voastră !

Aa şi am mai descoperit ceva. Am mai descoperit că am doi prieteni adevăraţi ce ştiu că ţin la mine şi nu m-ar lăsa niciodata în momentele grele. Bine, ăsta e  un subiect ce are nevoie de mai multă descriere, dar vă vând un pont. În ciuda schimbărilor mele (mai ales fizice.. :( ) mi-au rămas alături. (nu pot spune acelaşi lucru şi despre alţii) Concluzie? Ăştia sunt prieteni în adevăratul sens cuvantului !

ps: bă, presupun că vă simţiţi :D

lav.

durere acută de picioare.