Eu aici. El acolo.
Niciodata amandoi aici, sau.. acolo.
De ce?
Bine, nu cred ca am cerut chiar asa de mult sa ma iubeasca sau sa-i pese si lui odata, da sa-i pese! Adica, nu neg, a tinut, s-a vazut.. chiar a tinut! Dar nu indeajuns.. nu precum aveam nevoie nu .. nu cum stia el mai bine. Vorba vine, cand iubesti cu adevarat, esti dispus la orice:) iar eu.. chiar eram si chestia asta ar putea multi sa o zica.
In schimb, imi sustin ideea, avand destule argumente. Totul ar fi fost.. frumos, gen happily ever afer and so on .. Dar cum nimeni nu are parte de "si au trait fericiti pan la adanci batraneti" se intelege.. Adica, sincer.. abia avem parte de "pana la adanci batraneti". Acum, analizand tot felul situati ajungem la concluzia ca asta se intampla numai in filme, povesti.
Aaa, da povestiile. Din cate am inteles si cred sunt sursa viselor. De aici se naste imaginatia, dar de la imaginatia foarte bogata pana la realitate, e ceva, e ceva.. mult! referindu-ma la ''distanta''. Intr-adevar realitatea e dura, e rea, e intunecata, inspaimantatoare si toate cele insa trebuie sa stii sa ti-o faci mai buna, si nu inchizandu-te intr-un vis, intr-o poveste in care nu ai ce sa cauti. E mult.. mult mai interesanta realitatea decat finalul acela mincinos al basmelor.
Asa ca.. ia aminte prietene! Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Stiu ca nu multi vor intelege ce vreau sa zic.
Si mai stiu ca o sa-mi aud cateva.
E mai bine asa...
