marți, 1 februarie 2011

Alex.


- Ofticata. De ce oare? Sa stii ca e mai bine mai tarziu, decat niciodata.
- Nu ajuti deloc. Intentia conteaza sau.. e altceva la mijloc. Ma insel ?
- Nu. Da. Nu. Nu conteaza.
- De ce?
- Stii si tu de ce.
- Asta e, nu stiu. Nu e bine.
- Deloc chiar.
- Vi?
- Vin.
- Cand?
- Cand vrei.
- Te urasc, tot timpul esti asa. Si.. Mi-e frig !
- Am spus ca vin, ai rabdare.
- Am avut, dar in zadar..
- Ce e?
- Inima. Te intereseaza cumva?
- Grav ?
- Poate. Mi-e frig, din nou !
- Asteapta. Mai putin.. El nu mai e.
- De unde stii ?
- Te cunosc.
- Dume !
- Nu. Inceteaza..
- Cu ce anume? Nu am inceput nimic !
- Inocento.
- Asa sunt eu. Te deranjeaza?
- Nu e vina mea. Lasa-l in plata Domnului. Ti-e mai bine asa, intelegi?
- L-am lasat deja.
- Stiu.
- Ma bucur atunci. Si, daca tot stiai, de ce te-ai mai chinuit sa spui ?
- Te fac sa imi vorbesti. M-ai evitat destul.
- Aaa, imi pare rau. Inca imi e..
- Sunt aici.
- Dar nu si aici.
- Voi fi.
- Nu prea cred.
- Vrei ?
- Mai conteaza daca vreau?
- Pentru mine intotdeauna va conta, adormito.
- Da, vreau !
- Poti sa pregatesti ciocolata.
- Te ador, omule !
- Te-am regasit, insfarsit.




Da, deci e perioada aia in care iti amintesti multe
si te cuprinde dorul, si nu mai stii ce sa faci.
Eee, eu ma descarc aici si va innebunesc pe voi.
Lav.

Un comentariu: