Si eu pot..

de data asta, nu să fiu hater'iţă.
pot să-mi bag o chestie inexistentă în toţi m*iştii ăştia falşi.
pot să mă simt bine. pot să fiu fericită chiar dacă mă uit la un film.. horror.
ciudat nu?
compania a fost devină. printre multe 'zât-uri' şi multe 'taci-uri' se strecurau şi ceva glume micuţe ce nu lăsau atmosfera să devină plictisitoare. pufuleţi. popcorn. suc.

şi totuşi aş fi preferat să fii tu acolo. să mă ţii de mână.
să mă îmbrăţişezi de fiecare dată când mă speriam, să fii.. acolo. atât!
pt că e genial. adică e acelaşi sentiment plăcut pe care-l ai când îţi sărută cineva fruntea.
de drag.
aceeaşi siguranţă, acelaşi mesaj cu mii de înţelesuri transmis în lipsa cuvintelor.

şi ştiu că sunt o proastă. ştiu. şi merit orice mi-ar spune lumea.
tac. înghit. au dreptate.
dacă-mi arde de îndrăgosteală, suport, na.

A.

ps: videoul ăsta mă omoară de fiecare dată.