Rămânem la fel sau ne schimbăm ?

La un moment dat, devii oficial adult. Fie că vrei, fie că nu. Dispare perioada aia când te putea mituii oricine cu o bomboană, brusc eşti indeajuns de matur să fumezi, să bei, să votezi şi altele.. (bine se exclud variantele în care unu trage de mama focului dintr-o ţigare de la 12 ani). Toţi se aşteaptă să fii serios, responsabil. Oh, responsabilitatea. Nu poţi scăpa de ea! Cemai, un adult! Bine, creşti: în vârsta, în înălţime, dar oare chiar creşti cu adevărat? Ce te face să crezi că nu ai rămas la fel ca la 15 ani ? Într-adevăr în unele situaţii chiar te maturizezi. Te căsătoreşti, ai copii, în unele cazuri mai şi divorţezi, dar problemele din copilărie iţi raman aceleaşi. Nu cred că e cineva care nu suferă după persoana iubita, care nu "blesteamă" când îi apare un rid, un cos sau când pierde nu ştiu ce echipă la fotbal.
În concluzie, oricât de mult creşti, problemele din tinereţe iţi rămân aceleaşi. :)

ps: O să incerc să scriu numai cu diacritice,
ca să nu mai primesc reclamaţii.