Şi totul devine mai frumos..

E prea frumos să fie adevărat. Viaţa mi-a luat un alt curs, alte obiective de atins, alte ţeluri, altă dragoste, dacă se poate numii şi asa. E bine, e atât de bine, incât am impresia că tot lipseşte ceva.
E ca fumul de ţigare. Ştii că iţi face rău, nu ai nevoie de el, dar totuşi îl vrei. Vrei sa-i simţi din nou căldura cum iti intoxică corpul, cum intră in fiecare celulă, cum pune stăpânire pe tine, cum te distruge. Aşa, aşa am eu nevoie de o scânteie, care să-mi aprindă neuronii, căci inima... :">

O sa fie fun !

"- Tu vezi câţi copii zâmbesc in preajma ta?
- Da.
- Şi nu te atinge cu nimic?
- E treaba mea, sunt plătit pt asta.
- Cât entuziasm...
- Tu nu ai face asta pt o anumită sumă?
- Nu. Eu am fluturaşi, şi nu am primit bani."

Da, da, da! Am muuulţi fluturaşi mici si neastâmparaţi.
Cel puţin din punctul meu de vedere, nu totul poate fii cumpărat.

<3>

please, wake up.

Eu aici. El acolo.
Niciodata amandoi aici, sau.. acolo.
De ce?
Bine, nu cred ca am cerut chiar asa de mult sa ma iubeasca sau sa-i pese si lui odata, da sa-i pese! Adica, nu neg, a tinut, s-a vazut.. chiar a tinut! Dar nu indeajuns.. nu precum aveam nevoie nu .. nu cum stia el mai bine. Vorba vine, cand iubesti cu adevarat, esti dispus la orice:) iar eu.. chiar eram si chestia asta ar putea multi sa o zica.
In schimb, imi sustin ideea, avand destule argumente. Totul ar fi fost.. frumos, gen happily ever afer and so on .. Dar cum nimeni nu are parte de "si au trait fericiti pan la adanci batraneti" se intelege.. Adica, sincer.. abia avem parte de "pana la adanci batraneti". Acum, analizand tot felul situati ajungem la concluzia ca asta se intampla numai in filme, povesti.
Aaa, da povestiile. Din cate am inteles si cred sunt sursa viselor. De aici se naste imaginatia, dar de la imaginatia foarte bogata pana la realitate, e ceva, e ceva.. mult! referindu-ma la ''distanta''. Intr-adevar realitatea e dura, e rea, e intunecata, inspaimantatoare si toate cele insa trebuie sa stii sa ti-o faci mai buna, si nu inchizandu-te intr-un vis, intr-o poveste in care nu ai ce sa cauti. E mult.. mult mai interesanta realitatea decat finalul acela mincinos al basmelor.
Asa ca.. ia aminte prietene! Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Stiu ca nu multi vor intelege ce vreau sa zic.
Si mai stiu ca o sa-mi aud cateva.
E mai bine asa...

no no no !

Ce ma?

"Urangutanii astia care nu stiu decat sa se indoape cu bere si sa urle la meciuri?
Astia-s barbatii?
Sunt purtatori ilegali e coaie !
Unu nu misca in front cand se cere un pic de curaj."

Nu m-am putut abtine.
Se potriveste perfect cu starea mea. :))

you, baby.

- Iubita?
- Da.
- Ma framanta ceva.
- Aa da? Ce anume?
- Nu stiu cum sa-ti spun ..
- Incearca. Nu musc, promit !
- Tu cand dormi iti tot ti mana intinsa.
- Continua ..
- Iubita, tu dormi cu mine. Niciodata nu ma iei in brate, in schimb cauti pe altcineva.
- Ai zis singur, dorm !
- Off, era.. Lasa.
- Spune..
- Ma macina acelasi gand, nu ma mai pot concentra, mi-e greu, ma bantuie. Nu ma lasa sa fiu eu!
- Nu inteleg nimic din ce spui. E devreme. Bea-ti cafeaua si revino-ti.
- Tu nu simti !
- Simt ca e prea de dimineata, am nevoie de cafea si senvici si mai am nevoie si de un dus cu masina. Nu fi lenes, nu fi paranoic, grabeste-te.
-Ma iubesti ?
- Cafeaua dragule, te asteapta.
- Ah, stiam !
- Ce stiai ? Ce? Tin la tine, chiar tin ! Stii?
- Atunci.. atunci de ce tot pe el il doresti ? De ce e el in visele tale si nu eu ? De ce il cauti in fiecare noapte desi eu sunt la doi centimetrii de tine?
- Se raceste..
- Iubita mea..
- Nu mai continua, te rog. Intarziem.
- O ora nu are nimic.
- Bine, discutia nu isi mai are rostul. Am plecat.
- Stai ! Am nevoie de tine. Te..
- Ai nevoie de mine pt ca ma iubesti ? Sau ma iubesti pt ca ai nevoie de mine?
- Daca m-ai lasa sa-ti arat .. !
- Eu ..
- Te iubesc, mato! Te iubesc de un infinit de ori ! Esti unica, prin felul tau de a vorbii, de a te comporta, de a traii ! Imi place totul la tine, chiar si ochisorii putin inlacrimati acum. Ce mi-as mai putea dorii ? Dar nu, nu pot de unul singur. Stai cu mine, fi a mea. Ajuta-ma..
- Ce-ar.. ce-ar fi sa ''intarziem'' toata ziua?

Inca o bucatica de dialog.
( eu trebuie sa ma inteleg.. )

Nebuneala?

Stelute. Multe stelute. Multe multe muuulte stelute. Vreau atat de multe stelute incat totul sa fie format din ele. Din stelute ! Ba nu. Nu vreau stelute.
Ursuleti ! Muulti ursuleti! Enorm de multi ursuleti! Vreau toaaata camera sa-mi fie plina de ursuleti ! Bine, nu numai din ursuleti. Din plusuri! Vreau o camera 'plusata'! Siii n-ar strica si niste Arturei. Muuulti Arturei! Micuti si picati in nas ca Arti al meu ! Doar sa fie mai cumintei, ceea ce inseamna sa nu-si roada cusca toata noaptea.
Aaaa ideea e ca vreau sa fiu iar mica. Sau nu, nu vreau. Vreau sa fiu asa cum sunt ! Doar sa.. fiu scapata de stres, vreau sa ma joc iaaar cu plusurile, vreau sa nu i se mai para nimanui ciudat ca eu dorm cu Hipo! ( Hipo fiind motzonachele meu) Da da da! Dorm cu o jucarie, si ? E draguut! Si ma simt in siguranta !
M-am saturat de gura rea a lumii, m-am saturat sa fiu criticata, m-am saturat de tot !
Nu ma placi? N-ai de cat !
Have a seat with the rest of the bitches waiting for me to give a fuck.

ps: Lav, stiu ca imi citesti blogu.Pe bune,
ar fi de preferat sa ma lasi in pace !

iubeste-ma !

uhm..

Oooh ! It's coomin, it's cooomin ! I can feel it ! There it is.. it's just a headache.

Cine a zis "ce nu stii, nu te poate ranii" a fost idiot. A BIG ONE ! Am vazut la cei mai multi pe care ii cunosc, ca.. sa nu stii e cel mai neplacut sentiment posibil. Bine, bine, fie. Poate al doilea lea cel mai neplacut.
Ideea e ca: nu exista solutii, nici raspunsuri. Trebuie doar sa tragi aerul 'curat' in piept si sa-l elimini pe cel 'murdar'. Trebuie doar sa astepti ca totul sa se potoleasca, sa revina la normal. De cele mai multe ori durerea poate fi alinata, insa uneori te cuprinde cand te astepti mai putin.
Te loveste sub centura, fara vreun gand de a te parasii.
Mda, durerea. Oricum ar fi, trebuie sa te lupti. Nu poti sa scapi de ea, si viata iti pune tot mai mult in carca.

Alex.

- Ofticata. De ce oare? Sa stii ca e mai bine mai tarziu, decat niciodata.
- Nu ajuti deloc. Intentia conteaza sau.. e altceva la mijloc. Ma insel ?
- Nu. Da. Nu. Nu conteaza.
- De ce?
- Stii si tu de ce.
- Asta e, nu stiu. Nu e bine.
- Deloc chiar.
- Vi?
- Vin.
- Cand?
- Cand vrei.
- Te urasc, tot timpul esti asa. Si.. Mi-e frig !
- Am spus ca vin, ai rabdare.
- Am avut, dar in zadar..
- Ce e?
- Inima. Te intereseaza cumva?
- Grav ?
- Poate. Mi-e frig, din nou !
- Asteapta. Mai putin.. El nu mai e.
- De unde stii ?
- Te cunosc.
- Dume !
- Nu. Inceteaza..
- Cu ce anume? Nu am inceput nimic !
- Inocento.
- Asa sunt eu. Te deranjeaza?
- Nu e vina mea. Lasa-l in plata Domnului. Ti-e mai bine asa, intelegi?
- L-am lasat deja.
- Stiu.
- Ma bucur atunci. Si, daca tot stiai, de ce te-ai mai chinuit sa spui ?
- Te fac sa imi vorbesti. M-ai evitat destul.
- Aaa, imi pare rau. Inca imi e..
- Sunt aici.
- Dar nu si aici.
- Voi fi.
- Nu prea cred.
- Vrei ?
- Mai conteaza daca vreau?
- Pentru mine intotdeauna va conta, adormito.
- Da, vreau !
- Poti sa pregatesti ciocolata.
- Te ador, omule !
- Te-am regasit, insfarsit.

Da, deci e perioada aia in care iti amintesti multe
si te cuprinde dorul, si nu mai stii ce sa faci.
Eee, eu ma descarc aici si va innebunesc pe voi.
Lav.