no title

Aceeași odaie simplă colorată de amintiri. Masa din dreapta, încărcată de pachete de țigări, căni de cafea și ceva biscuiți. Patul dezordonat, încă nerăcit parcă te chema să-i ții de cald în continuare. Dulapuri care abia se închideau de greutatea hainelor, birouri pline de calculatoare, cărți - caiete oriunde te priveai.

- Încă te fascinează calculatoarele, văd. Nu încetezi să te ascunzi în coduri.
- Creează un program, ai să mă găsești.
- Prefer să nu. Nu vreau să te forțez. Mi te deschizi numai dacă dorești.

Mi-a răspuns cu o privire lungă. Probabil se aștepta să insist. Dar nu. A înteles.
Și-a aprins o țigare și-a continuat.

- I-am tras-o tipei de la 3.
- Ce detaliu important. Chiar nu puteam să dorm dacă nu știam asta.
- Haha, amuzanto.
- Vulgară individa, niciodată nu mi-a plăcut.
- Întotdeauna te-a dezgustat vulgaritatea, Știu. și-a mai tras un fum. Campioană oricum, muți ar vrea-o.
- Mulți o au.
- Ai dreptate. Puține mai sunt de apreciat în ziua de azi.

A continuat să-și intoxice plămânii, până la filtru. S-a scuzat și a plecat lăsându-mă singură. Avea să revină imediat oricum. Am rămas profund impresionată când am văzut poze vechi peste tot. Erau cu noi, cu prietenii noștrii, cu toți cei care considera el că merită. Trecuse atâta timp..
- Ăsta e pentru tine.
Era un trandafir alb. Câteva secunde n-am mișcat. Încercam să privesc trandafirul dar tot în gol ajungeam. Nu știam cu ce ocazie mi se oferea și nici nu vroiam să stric momentul. L-am îmbrățișat, în același timp sărutându-l pe obraz. Niciodată n-am știut reacționa la gesturile drăguțe. Mi-am zis că-i okay așa.

- Îți mulțumesc. Nu mă așteptam.
- Și eu am o inimă, iar tu, prin simpla ta prezență poți schimba totul.
- Să înțeleg că te-ai săturat de curve?
- Sunt bune doar de.. folosit. Nu merită nimic. N-au sentimente.
- Poate au avut cândva. Poate mai au, ascunse pe undeva. A avut cine să le distrugă.
- Lasă, ai tu cât pentru toate.
- Mulți îmi spun că sunt prea naivă, și au dreptate.
- Dar nu te lași ușor deloc. După cât te cunosc, nu cred c-ai ajuns în patul cuiva până acum.
- Cunoști bine.

Poți imnuia orice fiară sălbatică dacă îi găsești punctul slab.
Îți poți lăsa jurnalul la vedere sau îl poți ascunde, dând indicii persoanelor ce consideri tu merită să-l deschidă. Ideea e că un prieten adevărat se cunoaște chiar si după ani de pauză, nu pentru că așa se vrea, ci pentru că e nevoie. Viața îți dă șuturi și te trimite la mama dracu, dar asta nu trebuie să te schimbe sau să-ți schimbe atitudinea față de ceilalți.
Am rămas la fel.. și e bine.

ps: nu știu, deci chiar nu știu!

pe bune.

doi?

Haha, dar ce proastă eşti! Da, da, tu!
Câtă frică de adevăr.

Dragoste la prima vedere? Care vedere? Eee, aia?
Care? Niciuna.

Şi crezi că el e diferit? Cine? Cum? Ce ţi-a făcut?
Toţi sunt la fel. Ca.. ele. Târfe de oameni.

Aceeaşi bacă, acelaşi sărut, aceeaşi baltă umplută la nesfârsit de lacrimile tale.
Ridică-te! Nu te doare! Nu simţi nimic.

Prea multe viespii roiesc în preajma ta, iar tu, le-ai lăsat să te înţepe.
Neatento!

nimicuri

Şi de ce să stric perfecţiunea Universului cenuşiu cu falsitatea nemuritoare a culorilor puternice?
Cum ziceam, e perfect. Nu are nevoie de retuşări.

Să-i vorbesc inimii? Nu poate asculta. Ştiu. Îmi transform dorinţele în celule.. verzi şi le trimit în sânge. Mai schimbă o vorbă cu celelalte până ajung la destinaţie. Şi atunci.. Atunci ce? Vizitează rapid cele patru cămăruţe ale muzeului ca după să urmeze altă plimbare, şi alta, şi alta.. Nu rezolv nimic.

Ar cam trebuii să adorm. Urmează incă o zi plină. Am înnebunit cu toţii.

Şi cum să mă liniştesc când aceleaşi gânduri persistă neschimbate? Când acelaşi porcuşor are cel de-al 7000..000-lea simţ şi cerşeşte o mângâiere, calmându-ne pe amândoi? El mă iubeşte, n-are încotro.

Cum? Când în fiecare zi o iau de la capât.

Nu, nu recunosc nimic. Orice ar fi. Şi acum dorm..

Şi aşa-i în fiecare seară..

Alteori mai rău.

Şi...

Şi am lipsit. Mi-am permis să chiulesc. 

Nu, nu fugit de la şcoală (vineri nu se pune că m-am simţit rău), nici pe un deal îndepărtat ce mă cheamă de atâta timp să-i ţin companie, măcar la un ţipăt şi nici de acasă. În schimb am luat o bine meritată pauză de la viaţă. Viaţa aia simplă şi.. bleagă ce nu m-a lasăt luni bune.

Am îndrăznit de am băgat divorţu'. Şi e bine.

Şi m-am îndrăgostit. Şi mi-a trecut. Şi poate m-a luat iarăşi.. Nu ştiu..

Nu ţi-e milă de inima ta? Că mie da. 

Mi se rupe sufletul ! Că am şi eu unu' mic, şi trebuie să-l îngrijesc.

Şi iar n-are logică, 

da pentru mine da... :)

Doar o fată (?!)

- Cine e ?
- O fată.

D'oh !
La ultima verificare eram incă fată, şi nu cred că s-au schimbat prea multe de atunci.

Tu te prefaci că mă iubeşti, eu mă prefac că nu eşti, asta ca să-l citez pe Smiley. Mă plictiseşte mai nou jocul ăsta, e fun până într-un punct. Greşeşti (sau se întamplă ceva) undeva c-aşa-i tot timpul,  realizezi că se schimbă totul şi nu merită efortul. Totuşi, nu te poti dezlipi de el. Defapt, dacă ştii juca, e perfect.

Am greşit. Mi-am dat seama(într-un final). Am continuat. IEIII ! (iei'ul era ironic)

Noooo shit.

House is always right

Nu cred că mai are nevoie de nici o descriere.

shopping ?!

- Te-ai plictisit, nu ?
- Cred că e a 3-a sau a 4-a oară când vin în magazin azi!
- Ştiu, te-am mai văzut, am crezut că nu ai mai ieşit de atunci.
- Ah, nu. Am mai fost pe la orange (şi pe acolo de 3 ori) si s-au adunat 2 ore de aşteptare.
- Eşti fată ! Ar trebuii să-ţi placă la cumpărături.
- Oh, dar  radiez de fericire. Nici Soarele nu mă poate privii..


Nu ştiu care e problema mea, sau dacă se poate numii o problemă,
dar pur şi simplu nu-mi plac cumpărăturile.
Ca orice fată (om în general) e cam (foarte) necesară treaba asta, dar eu sincer nu văd nimic rău în a ştii din timp ce cauţi, fără a te învârtii 7000...000 de ani prin magazine şi să nu te alegi cu nimic.
 (acum dacă eşti fata lu tata şi ai de unde... sau mă rog, gagiul, normal că iei tot magazinul)

let it rain...

Plouă. Plouă de o săptămână întreagă. (dacă nu mai bine)
E exasperant.

Nu, picăturile de ploaie nu sunt lacrimile niciunei îndurerate şi nu, nu te lovesc cu ură.
Nu dor.

În ciuda vremii, e plin de fluturaşi coloraţi..
Dar ăştia micii dau chefuri non stop prin stomăcel.

ps; don't get me wrong.

iubesc ploile de vară, dar alea de maxim 10 minute 

cu un curcubeu inclus !

confused

"Lasă, trece. Toate trec."

Da, astea sunt (probabil) cele mai des folosite cuvinte pentru încurajare. 

Ciudat, parcă n-ajută deloc.

DEAL WITH IT !

ps: Sunt bine. 

Puţin confuză, atâta tot.

Aaaah, şi sătulă de cuvintele alea...

Eu, tu, el şi ea

Îi vezi? Se iubesc!

S-a pierdut în marea din ochii lui. S-a înecat în toate visele-i împlinite şi spulberate.

A devenit una cu el.

I-a intrat în nervi, în sinapse, în ţesuturi şi în sânge. I-a intrat în inimă.

Va fi muşcată de nas, de buze, de gât, de umăr.

Va fi luată în braţe, învârtită, aruncată în pat.

Va fi condusă pe meleaguri necunuscute, cerul îi va zâmbi, universul o va săruta.

Va fi iubită.

Aruncă-i o privire, două, trei.. Fi atent. Bliţeaz-o.

E a ta.

El esti tu. Da, TU.

Dar ea.. ?